Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros - Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în luptă pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?
” Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! O lectură înrobitoare” - Stephen King
Impresii
O să încep această recenzie prin a spune: WOW!
Când am început să citesc această carte, era mai mult (probabil) din lipsa de ocupație cu care mă războiam în acel moment dar, cu cât derulam paginile, cu atât mai mult mă acapara și mă făcea să intru adânc în pielea personajului principal: Katniss Everdeen.
Acțiunea se petrece în viitor unde actuala Americă de Nord este împărțită în 12 districte, fiecare având un specific anume. În cel mai sărac cartier, Filon, din districtul 12 o găsim pe Katniss, o adolescentă de numai 16 ani care încearcă cu disperare să pună mâncare zilnic pe masa familiei, unei mame intrate într-o cumplită depresie cronică și surioarei ei Primrose, pe care o iubește ca pe lumina ochilor.
Acțiunea se petrece în viitor unde actuala Americă de Nord este împărțită în 12 districte, fiecare având un specific anume. În cel mai sărac cartier, Filon, din districtul 12 o găsim pe Katniss, o adolescentă de numai 16 ani care încearcă cu disperare să pună mâncare zilnic pe masa familiei, unei mame intrate într-o cumplită depresie cronică și surioarei ei Primrose, pe care o iubește ca pe lumina ochilor.
Rămasă fără tată în urma unei explozii în mină, se vede obligată să facă tot ce-i stă în fire, ca familia ei, inclusiv ea, să nu moară de foame. Lupta pentru supraviețuire și obiceiurile sale zilnice sunt întrerupte în momentul cand sora sa, Primrose Everdeen în vârstă de 12 ani este anunțată ”câștigătoarea” celei de a 74-a ediție a Jocurilor Foamei. Teama de a-și pierde sora în oribila arenă a jocurilor o îndeamnă la un gest extrem - se oferă voluntar - câștigând toată admirația și susținerea întregului district.
Cel de al doilea tribut ales este băiatul brutarului, Peeta Mellark, îndrăgostit în secret de Katniss, chiar din momentul în care a zărit-o pentru prima dată la școală, dar fără a avea vreodată curajul de a lega o vorbă cu ea.
Deși la început cei doi ar fi trebuit să devină dușmani în lupta pe viață și moarte, între ei s-a înfiripat o ușoară prietenie, devenind în final atât de apropiați încât și regulile jocului s-au shimbat în favoarea lor. Au realizat că unul reprezintă pentru celălalt biletul de ieșire din infernul jocurilor.
Din pricina unei revolte în urmă cu 74 de ani, un district întreg a fost distrus - districtul 13 - iar de atunci restul districtelor au fost obligate să plătească un tribut în fiecare an, un băiat și o fată cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani care să se lupte pe viață și pe moarte într-o arenă concepută special pentru ”Jocuri”.
Cel de al doilea tribut ales este băiatul brutarului, Peeta Mellark, îndrăgostit în secret de Katniss, chiar din momentul în care a zărit-o pentru prima dată la școală, dar fără a avea vreodată curajul de a lega o vorbă cu ea.
Deși la început cei doi ar fi trebuit să devină dușmani în lupta pe viață și moarte, între ei s-a înfiripat o ușoară prietenie, devenind în final atât de apropiați încât și regulile jocului s-au shimbat în favoarea lor. Au realizat că unul reprezintă pentru celălalt biletul de ieșire din infernul jocurilor.
Regula ”Jocurilor” este că, doar o singură persoană poate câștiga. Acea persoană se întoarce înapoi în district și trăiește pe viață ca un boier în mijlocul crunt al sărăciei. Câștigătorul primește o casă și mâncare pentru restul vieții iar districtului i se oferă un fel de recompensă compusă din pachete suplimentare de hrană în fiecare lună timp de un an.
Deci practic, Capitoliul i-a 2 adolescenți din fiecare district și îi bagă într-o arenă unde trebuie să se lupte pe viață și pe moarte până la ultimul tribut. Aceste ”jocuri” au fost gândite ca pe viitor să nu mai existe aceeași revoltă care a zguduit America în urmă cu 74 de ani.
Sinceră să fiu, la început am fost de-a dreptul terifiată de poveste. M-a șocat cruzimea cu care erau tratați cei din districte de către Capitoliu. Cele 24 de tributuri erau luați în grija Capitoliului pentru o scurtă perioadă, timp în care le făceau diferite schimbări pentru a impresiona publicul. Era necesar ca cei 24 de adolescenți să fie pe placul publicului, altfel nu aveau prea mari șanse să câștige sponsori - 0 sponsori, 0 șanse de viață. Apoi, erau aruncați în arenă, unde înceapea adevăratul ”spectacol”. Întreaga populație era obligată să se adune în piață centrală pentru a privi împreună masacrul din arenă. Toate aceste obiceiuri erau considerate de Capitoliu ca fiind o mare sărbătoare, care îi aduce pe oameni aproape unul de celălalt.
Am auzit destul de des vorbindu-se de această carte, dar din păcate nu toată lumea a înțeles această carte la adevărata ei valoare. Majoritatea persoanelor spuneau că este vorba despre o minunată poveste de dragoste, în care te sacrifici pentru persoana iubită. Este într-adevăr vorba despre o poveste de dragoste, dar e mult mai mult decât o simplă poveste de dragoste.
Mi-a plăcut enorm această carte deoarece dă exemple destul de evidente. Exemple care probabil nu oricine le-ar înțelege, așa cum am spus mai sus. Deci practic, Capitoliul i-a 2 adolescenți din fiecare district și îi bagă într-o arenă unde trebuie să se lupte pe viață și pe moarte până la ultimul tribut. Aceste ”jocuri” au fost gândite ca pe viitor să nu mai existe aceeași revoltă care a zguduit America în urmă cu 74 de ani.
Sinceră să fiu, la început am fost de-a dreptul terifiată de poveste. M-a șocat cruzimea cu care erau tratați cei din districte de către Capitoliu. Cele 24 de tributuri erau luați în grija Capitoliului pentru o scurtă perioadă, timp în care le făceau diferite schimbări pentru a impresiona publicul. Era necesar ca cei 24 de adolescenți să fie pe placul publicului, altfel nu aveau prea mari șanse să câștige sponsori - 0 sponsori, 0 șanse de viață. Apoi, erau aruncați în arenă, unde înceapea adevăratul ”spectacol”. Întreaga populație era obligată să se adune în piață centrală pentru a privi împreună masacrul din arenă. Toate aceste obiceiuri erau considerate de Capitoliu ca fiind o mare sărbătoare, care îi aduce pe oameni aproape unul de celălalt.
Am auzit destul de des vorbindu-se de această carte, dar din păcate nu toată lumea a înțeles această carte la adevărata ei valoare. Majoritatea persoanelor spuneau că este vorba despre o minunată poveste de dragoste, în care te sacrifici pentru persoana iubită. Este într-adevăr vorba despre o poveste de dragoste, dar e mult mai mult decât o simplă poveste de dragoste.
M-a mirat faptul că în unele districte, dacă ești incapabil să lucrezi, pur și simplu mori de foame lipit de un perete sau chiar în piața centrală, în timp ce oamenii din Capitoliu și din districtele apropiate nu au dus niciodată lipsă de nimic. Nepăsare. Cuvântul acesta l-am avut în minte în momentul acela...
Deasemenea, am avut un șuvoi de admirație pentru Katniss în momentul când s-a oferit voluntar pentru sora ei. În acel district, unde oamenii nu sunt antrenați pentru luptă, nu se oferă nimeni voluntar. E ca și cum te-ai închide de bună voie în cușca cu lei. În schimb ea s-a sacrificat pentru Prim, fiind conștientă că nu avea foarte multe șanse la viață odată ajunsă în arenă.
Apoi, au fost momentele când a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să îl ajute pe Peeta în arenă, fiind conștientă încă o dată de pericolele în care se avânta pentru a-l salva. Știa că el era pentru ea biletul de ieșire din arenă iar pentru el era exact același lucru.
Nu am cuvinte destule să povestesc tot ceea ce m-a marcat pe parcursul acestei cărți. Recomand această carte nu doar adolescenților, ci și persoanelor trecute de această etapă.
Eu personal, am catalogat această carte ca fiind una dintre cele mai bune citite anul acesta. Nu ezitați să citiți cartea, vă garantez că nu veți regreta nici măcar o clipă.
Citate din carte
” - Districtul 12. Locul în care poți muri de foame în siguranță, mormăi eu.
Pe urmă arunc o privire grăbită peste umăr. Chiar și acolo, în mijlocul pustietății, îți faci griji că ar putea trage cineva cu urechea.”
” - Katniss, am spus, cu voce tare.
E planta de la care îmi vine numele. Și am auzit vocea tatei, glumind:
- Atâta timp cât te poți găsi pe tine însăți, n-o să rabzi niciodată de foame.”
” - Prim!
Țipătul strangulat mi se desprinde din fundul gâtului și mușchii mi se pun din nou în mișcare.
- Prim!
Nu e nevoie să-nghiontesc mulțimea. Ceilalți copii îmi fac imediat loc, lăsându-mă să mă îndrept direct către scenă. O ajung exact când e gata să urce treptele. O împing în spatele meu cu o rotire a brațului.
- Mă ofer voluntar! spun, pe răsuflate. Mă ofer voluntar ca tribut!”
” - Și crezi c-o să le placă? o întreb.
- Nu și dacă le arunci tot timpul priviri crunte. Ce-ar fi să le păstrezi pentru arenă? Gândește-te în schimb că te afli printre prieteni, spuse Effie.
- Pariază cât de mult voi supraviețui! izbucnesc eu. Nu-mi sunt prieteni!
- Ei, atunci încearcă să pretinzi că-ți sunt! se răstește Effie. Pe urmă se controlează și mă privește cu o expresie radioasă. Vezi? Așa. Îți zâmbesc, deși mă exasperezi.”
” - Mai întâi apleacă-te o clipă, zice el. Trebuie să-ți spun ceva. Mă aplec și îmi lipesc urechea teafără de buzele lui, care mă gâdilă, în timp ce îmi vorbește în șoaptă.
- Nu uita că suntem îndrăgostiți nebunește, așa că poți să mă săruți ori de câte ori simți nevoia.”
 |
| Jocuri ale Foamei fericite! Fie sorții întodeauna de partea voastră! |
.jpg)
